Păstrăvul și Lipanul. Ambele salmonide oferă satisfacții maxime pescarilor, lipanul fiind o specie mai atractivă la pescuit, dar în general rară în zonele piscicole unde există modificări semnificative ale mediului său natural (baraje, poluări, fragmentări etc.). Este bine reprezentat în zonele de pescuit din județul Suceava (Bistrița Aurie și afluenții săi).

Dâmbovița a primit la data de 1 noiembrie 1968 o populație inițială de 230 de lipani adulți provenind din apele Bistriței Aurii, aduși cu elicopterul. Materialului biologic a fost introdus între Cascoe și Săticul de Sus. Totodată, păstrăvi mici și zglăvoace prinse de pe râu au fost preluați de același elicopter și populați în aceeași zi în lacul Podrăgel din Munții Făgăraș (Decei 1983).

În zilele noastre lipanul mai există în Dâmbovița aval de Dragoslavele, prezența sa în zona unde a fost introdus inițial fiind momentan incertă.
Din apele Geoagiului pare să fi lipsit inițial, deși pe un curs paralel (Galda) a existat. Suplimentările din ultimii ani au dat rezultate bune, lipanii reușind să se înmulțească în Valea Geoagiului. Totuși prezența speciei este momentan incertă, o potențială problemă pentru specie putând fi reprezentantă de poluare organică/punctiformă din amonte.

Păstrăvul este prezent în aproape toate zonele de pescuit montane, fiind o specie destul de adaptabilă diverșilor factori pertubatori și relativ rezistentă.
Ar fi de amintit lostrița, prezența în trecut în majoritatea râurilor mari și bine oxigenate din România. Specia a devenit extrem de rară datorită amenajărilor hidrotehnice care i-au fragmentat habitatul și de foarte multe ori răpit apa, iar în special datorită braconajului piscicol practicat în perioada de înmulțire a impresionantului salmonid, când exemplarele mature sunt foarte vulnerabile, migrând pe afluenți având debit mai redus, iar masculul păzește ponta. Bistrița Aurie a reprezentat un râu istoric pentru lostriță, deși plutăritul a afectat enorm populațiile piscicole în perioada în care era practicat.

Specia a fost introdusă și lacul Pecineagu unde s-a și înmulțit. Din păcate amenajarea a fost golită, iar lostrițele au fost braconate inclusiv din lacul Sătic, prezența speciei fiind momentan incertă. Intenția asociației noastre este de a repopula Lacul Pecineagu cu simbolul apelor de munte din bazinul Dunării.
În materie de pescuit, se utilizează atât spinningul cât și fly-fishingul pentru capturarea salmonidelor, lipanul fiind mai receptiv la pescuitul cu muscă artificială. Pescuitul pe lacuri este atractiv la streamere, dar momelile metalice/voblerele pot aduce capturi numeroase, în funcție de priceperea pescarului și de dispoziția peștilor.

Speciile pașnice reofile: mreana, scobarul, morunașul și babușca sunt pescuite de numeroși undițari, de obicei la bologneză sau feeder. Exemplarele mari de mreană devin adesea prădătoare, iar scobarul foarte rar poate fi prins și el la spinning. Adesea cleanul poate fi capturat alături de speciile pașnice, deși el reprezintă un pește având o dietă omnivoră.

Speciile pașnice iubitoare de apă lent curgătoare: crapul, carasul, plătica, roșioara, cosacul, batca, obletele etc. se pescuiesc de regulă la pescuit staționar, cu match, feeder sau chiar bologneză. Există anumiți pescari specializați în pescuitul crapului pe râuri, având satisfacții uriașe, în urma drill-urilor cu pești sălbatici, foarte bătăioși.

Speciile prădătoare: avatul, știuca, șalăul, bibanul și somnul fac obiectul pescuitului la spinning. Cleanul se prinde și el adesea la năluci, existând numeroși pescari specializați în capturarea acestuia cu momeli artificiale. Uneori sunt utilizate și momelile naturale pentru capturarea prădătorilor (acolo unde este permis).

Aceștia sunt mai rar sunt vizați prin pescuitul cu muscă artificială (cleanul reprezentând o excepție), principalul stil prin care sunt abordați fiind cel cu năluci artificiale. Așadar pescarii iscusiți și mereu în mișcare utiliează voblere, rotative, oscilante momeli soft, streamere sau spinner-bait-uri pentru a-i păcăli pe răpitorii apelor noastre.